Marin Preda
5 august 1922 - Marin Preda se naste la Silistea Gumesti, Teleorman. El va urma scoala primara în satul natal.
septembrie 1937 - Tatal sau îl trimite la scoala din Abrud, apoi la cea din Cristur-Odorhei.
1940 - Scoala pe care o urma se închide, prin urmare Marin Preda se muta la Bucuresti.
1941 - La terminarea scolii el nu se mai întoarce în satul natal, ci devine corector la revista Timpul.
1943 Între 1943 si 1945 Marin Preda este în armata. Aceasta experienta va fi descrisa în operele de mai târziu
1945 Este corector la ziarul România libera.
1952 Este redactor al revistei culturale Viata Româneasca.
1956 Marin Preda primeste premiul de stat pentru romanul Morometii.
1957 Face o excursie în Vietnam. La întoarcere, se opreste la Pekin.
1960 - 1961 Citeste marii romancieri ai lumii. Este fascinat de William Faulkner.
1965 Traduce cartea Ciuma a lui Albert Camus.
1968 Marin Preda este ales vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor.
1970 Devine director al editurii Cartea Româneasca.
1970 Împreuna cu Niculae Gane traduce romanul lui Feodor Dostoievski Demonii.
1974 Marin Preda este ales membru corespondent al Academiei Române.
1976 Apare editia a doua a romanului Marele singuratic.
1977 Publica Viata ca o prada, un roman amplu despre cristalizarea constiintei unui artist.
1980 Este publicat ultimul roman al lui Marin Preda, Cel mai iubit dintre pamânteni.
16 mai 1980 Marin Preda moare în conditii stranii.
Marin Preda s-a născut la 5 august 1922 în comuna Siliştea-Gumeşli din judeţul Teleorman. Tatăl său, Tudor Călăraşu, este modelul personajului principal al romanului "Moromeţii", llie Moromete. După clasele primare urmate în satul natal, Marin Preda se înscrie la Şcoala Normală din Abrud, pe care o continuă la Cristur-Odorhei, apoi la Bucureşti.
Debutul literar are loc în ziarul "Timpul" cu o schiţă, participă la cenaclul literar lovinescian "Sburâtorul" şi este secretar de redacţie la "Evenimentul zilei". Volumul de nuvele "întâlnirea din pământuri", este debutul său editorial, în anul 1948. Moare în condiţii ciudate în 1980.
In perioada anterioară întilnirii din Pămînturi, cu alte cuvinte, între 1942 (anul debutului absolut) şi 1948, Marin Preda publică în presa timpului, nu mai puţin de 17 proze (unele variante ale aceluiasi text). De reţinut că în anii 1942—1948, spre deosebire de mulţi dintre colegii săi de generaţie, Marin Preda preferă spectaculoasei afirmări publicistice o prezentă literară discretă. Prudent în a-si face cunoscute credinţele sale in diferite probleme ale momentului (lucra rar într-un timp de convulsie a istoriei), el publică însă prin ziarele şi revistele vremii. Indiferent de profilul lor, numeroase texte literare. Frecventa exprimare creatoare începand cu 1942. dar şi puternicul talent al tanărului Marin Preda explică de ce activitatea sa, chiar dacă fără largi gesturi publicistice, stă in constanta atenţie a vieţii literare. La numai un an de la debut, Fapta din 11 martie 1943 adaugă povestirii Merticul o notă redacţională ultraelogioasă. in care recunoaştem nervul de pamfletar al lui Mircea Damian. directorul publicaţiei: »D Marin Preda este un tanăr a cărui apariţie pe tăramul literelor coincide cu un timp cînd scrisul incearcă să se elibereze de artificiile şi calculele pe care i le-au impus cei obişnuiţi să facă literatură din fotoliu, la adăpost şi căldură, departe de zvonurile şi frămîntările vieţii... In nuvela d-lui Marin Preda nu întîlnim clişeul naturalist, pentru că acesta este depăşit printr-o descifrare atentă şi harnică a psihologiei ţăranului şi o preocupare continuă de atmosferă specifică — semne care arată că este vorba, fără îndoială, de un real temperament artistic.
O ştiinţă a dialogului — colorat precis, desfăşurat intr-o libertate care acoperă meşteşugul — dă o notă de umor grav, puţin cam sec, acestor realizări.
Marin Preda are o viată tînără, încă nefalsificată de îmbîcseala oraşului — iată un fapt care garantează pentru prospeţimea sănătoasă a scrisului său."
După 23 August 1944, deşi fără a fi debutat editorial, tînărul Marin Preda e un autor intrat deja în conştiinţa literară. Rămîne. înainte de toate, ca un tulburător amănunt de destin, nota care însoţeşte publicarea schiţei Salcîmul în Revista literară, ridicată la temperatura entuziastă a lui Miron Radu Paraschivescu, prim-redactorul publicaţiei: „N-are decît 25 de ani, dar gândeşte mult şi scrie puţin, parcă ar fi de 50. Sobru, închis într-un mutism care nu-i mizantropie, ci atentă măsură de sine, muncitor, cinstit şi hotărît, Marin Preda aduce în opera şi etica lui personală toate virtuţile neamului de ţărani din Teleorman, de unde a pornit ca să răzbească singur in numai 7 ani de zile, pînă la conturarea unei forţe epice cu totul personale. Plecat de pa băncile şcolii normale, vagabond pe uliţele Bucureştiului, ucenicind apoi, stăruitor şi modest, prin lucru greu şi prost plătit, de noapte, al redacţiilor, publicînd rar şi citind mult. Marin Preda este între tinerii de leatul lui nădejdea cea mai plină şi mai realizată pînă acum... Cititorul îşi poate da singur seama de forţa talentului lui Marin Preda în care îndrăznim să prevedem peste zece, cincisprezece ani, pe unul din romancierii de seamă ai literaturii noastre". Nota, ca şi schiţa sînt remarcate, la rubrica Marginalii, de revista Contemporanul din 21 martie 1947: „Schiţa d-lui Marin Preda întăreşte convingerea cititorilor că supoziţia prezentatorului de a avea în faţă pe unul din viitorii romancieri de seamă ai literaturii noastre nu e gratuită". Dreptatea nouă din 24 septembrie 1945 observă şi ea, la rubrica „Bazar", un text semnat de Marin Preda : „Tot In Tinereţea, reformată recent, găsim o schiţă a d-lui Marin Preda — un tînăr talent, despre care ne pare rău că auzim prea puţine lucruri în ultimul timp". Scriitorul va fi fiind deja o notorietate de vreme ce o altă publicaţie, România liberă, găseşte de cuviinţă să semnaleze la rubrica „Obiectiv" din 25 noiembrie 1946 o posibilă apariţie editorială: „...prima carte de nuvele a tînărului prozator Marin Preda, intitulată Fîntina albă. Pe Marin Preda amatorii de literatură substanţială l-au întîlnit rareori, deşi, în paginile literare de altă dată ale ziarului Timpul, in reviste de prestigiu ca Albatros, Marin Preda a publicat pagini care ar fi trebuit să grăbească mult mai devreme atenţia criticii şi a cititorilor."
OPERA LUI MARIN PREDA
Nuvele: "întâlnirea din pământuri" (1948), "Ana Roşculeţ" (1949), "Des&şurarea"(1952), 'Terestre întunecate" (1956), "îndrăzneala" (1963), "Friguri" (1963).
Romane: "Moromeţii"-vol.I înl955 şi volMîn 1967, "Risipitorii" (1962), "Intrusul" (1968), "Marele singuratic" (1972), "Delirul" (1975), "Cel mai iubit dintre pământeni" în 3 volume (1980).
Teatru: "Martin Borman" (1968).
Eseuri: "Imposibila întoarcere" (1971), "Viaţa ca o pradă" (1977).
ALTE OPERE TIMPURII ALE LUI MARIN PREDA:
-Calul
-Salcîmul.
-Noaptea
-La cîmp
-Colina
-Rotila
-Plecarea
-Înainte de moarte
-Iubire.
-în ceată
-Măritişul
-Nepotul
-Gasa de-a doua oară.
-Intîia moarte a lui Anton Tudose
-Dimineaţă de iarnă
-Povestea unei călătorii
Bibliografie:
http://art-zone.ro/literatura/scriitori/Marin_Preda_biografie.html
http://www.mariromani.ro/top100.php
5 august 1922 - Marin Preda se naste la Silistea Gumesti, Teleorman. El va urma scoala primara în satul natal.
septembrie 1937 - Tatal sau îl trimite la scoala din Abrud, apoi la cea din Cristur-Odorhei.
1940 - Scoala pe care o urma se închide, prin urmare Marin Preda se muta la Bucuresti.
1941 - La terminarea scolii el nu se mai întoarce în satul natal, ci devine corector la revista Timpul.
1943 Între 1943 si 1945 Marin Preda este în armata. Aceasta experienta va fi descrisa în operele de mai târziu
1945 Este corector la ziarul România libera.
1952 Este redactor al revistei culturale Viata Româneasca.
1956 Marin Preda primeste premiul de stat pentru romanul Morometii.
1957 Face o excursie în Vietnam. La întoarcere, se opreste la Pekin.
1960 - 1961 Citeste marii romancieri ai lumii. Este fascinat de William Faulkner.
1965 Traduce cartea Ciuma a lui Albert Camus.
1968 Marin Preda este ales vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor.
1970 Devine director al editurii Cartea Româneasca.
1970 Împreuna cu Niculae Gane traduce romanul lui Feodor Dostoievski Demonii.
1974 Marin Preda este ales membru corespondent al Academiei Române.
1976 Apare editia a doua a romanului Marele singuratic.
1977 Publica Viata ca o prada, un roman amplu despre cristalizarea constiintei unui artist.
1980 Este publicat ultimul roman al lui Marin Preda, Cel mai iubit dintre pamânteni.
16 mai 1980 Marin Preda moare în conditii stranii.
Marin Preda s-a născut la 5 august 1922 în comuna Siliştea-Gumeşli din judeţul Teleorman. Tatăl său, Tudor Călăraşu, este modelul personajului principal al romanului "Moromeţii", llie Moromete. După clasele primare urmate în satul natal, Marin Preda se înscrie la Şcoala Normală din Abrud, pe care o continuă la Cristur-Odorhei, apoi la Bucureşti.
Debutul literar are loc în ziarul "Timpul" cu o schiţă, participă la cenaclul literar lovinescian "Sburâtorul" şi este secretar de redacţie la "Evenimentul zilei". Volumul de nuvele "întâlnirea din pământuri", este debutul său editorial, în anul 1948. Moare în condiţii ciudate în 1980.
In perioada anterioară întilnirii din Pămînturi, cu alte cuvinte, între 1942 (anul debutului absolut) şi 1948, Marin Preda publică în presa timpului, nu mai puţin de 17 proze (unele variante ale aceluiasi text). De reţinut că în anii 1942—1948, spre deosebire de mulţi dintre colegii săi de generaţie, Marin Preda preferă spectaculoasei afirmări publicistice o prezentă literară discretă. Prudent în a-si face cunoscute credinţele sale in diferite probleme ale momentului (lucra rar într-un timp de convulsie a istoriei), el publică însă prin ziarele şi revistele vremii. Indiferent de profilul lor, numeroase texte literare. Frecventa exprimare creatoare începand cu 1942. dar şi puternicul talent al tanărului Marin Preda explică de ce activitatea sa, chiar dacă fără largi gesturi publicistice, stă in constanta atenţie a vieţii literare. La numai un an de la debut, Fapta din 11 martie 1943 adaugă povestirii Merticul o notă redacţională ultraelogioasă. in care recunoaştem nervul de pamfletar al lui Mircea Damian. directorul publicaţiei: »D Marin Preda este un tanăr a cărui apariţie pe tăramul literelor coincide cu un timp cînd scrisul incearcă să se elibereze de artificiile şi calculele pe care i le-au impus cei obişnuiţi să facă literatură din fotoliu, la adăpost şi căldură, departe de zvonurile şi frămîntările vieţii... In nuvela d-lui Marin Preda nu întîlnim clişeul naturalist, pentru că acesta este depăşit printr-o descifrare atentă şi harnică a psihologiei ţăranului şi o preocupare continuă de atmosferă specifică — semne care arată că este vorba, fără îndoială, de un real temperament artistic.
O ştiinţă a dialogului — colorat precis, desfăşurat intr-o libertate care acoperă meşteşugul — dă o notă de umor grav, puţin cam sec, acestor realizări.
Marin Preda are o viată tînără, încă nefalsificată de îmbîcseala oraşului — iată un fapt care garantează pentru prospeţimea sănătoasă a scrisului său."
După 23 August 1944, deşi fără a fi debutat editorial, tînărul Marin Preda e un autor intrat deja în conştiinţa literară. Rămîne. înainte de toate, ca un tulburător amănunt de destin, nota care însoţeşte publicarea schiţei Salcîmul în Revista literară, ridicată la temperatura entuziastă a lui Miron Radu Paraschivescu, prim-redactorul publicaţiei: „N-are decît 25 de ani, dar gândeşte mult şi scrie puţin, parcă ar fi de 50. Sobru, închis într-un mutism care nu-i mizantropie, ci atentă măsură de sine, muncitor, cinstit şi hotărît, Marin Preda aduce în opera şi etica lui personală toate virtuţile neamului de ţărani din Teleorman, de unde a pornit ca să răzbească singur in numai 7 ani de zile, pînă la conturarea unei forţe epice cu totul personale. Plecat de pa băncile şcolii normale, vagabond pe uliţele Bucureştiului, ucenicind apoi, stăruitor şi modest, prin lucru greu şi prost plătit, de noapte, al redacţiilor, publicînd rar şi citind mult. Marin Preda este între tinerii de leatul lui nădejdea cea mai plină şi mai realizată pînă acum... Cititorul îşi poate da singur seama de forţa talentului lui Marin Preda în care îndrăznim să prevedem peste zece, cincisprezece ani, pe unul din romancierii de seamă ai literaturii noastre". Nota, ca şi schiţa sînt remarcate, la rubrica Marginalii, de revista Contemporanul din 21 martie 1947: „Schiţa d-lui Marin Preda întăreşte convingerea cititorilor că supoziţia prezentatorului de a avea în faţă pe unul din viitorii romancieri de seamă ai literaturii noastre nu e gratuită". Dreptatea nouă din 24 septembrie 1945 observă şi ea, la rubrica „Bazar", un text semnat de Marin Preda : „Tot In Tinereţea, reformată recent, găsim o schiţă a d-lui Marin Preda — un tînăr talent, despre care ne pare rău că auzim prea puţine lucruri în ultimul timp". Scriitorul va fi fiind deja o notorietate de vreme ce o altă publicaţie, România liberă, găseşte de cuviinţă să semnaleze la rubrica „Obiectiv" din 25 noiembrie 1946 o posibilă apariţie editorială: „...prima carte de nuvele a tînărului prozator Marin Preda, intitulată Fîntina albă. Pe Marin Preda amatorii de literatură substanţială l-au întîlnit rareori, deşi, în paginile literare de altă dată ale ziarului Timpul, in reviste de prestigiu ca Albatros, Marin Preda a publicat pagini care ar fi trebuit să grăbească mult mai devreme atenţia criticii şi a cititorilor."
OPERA LUI MARIN PREDA
Nuvele: "întâlnirea din pământuri" (1948), "Ana Roşculeţ" (1949), "Des&şurarea"(1952), 'Terestre întunecate" (1956), "îndrăzneala" (1963), "Friguri" (1963).
Romane: "Moromeţii"-vol.I înl955 şi volMîn 1967, "Risipitorii" (1962), "Intrusul" (1968), "Marele singuratic" (1972), "Delirul" (1975), "Cel mai iubit dintre pământeni" în 3 volume (1980).
Teatru: "Martin Borman" (1968).
Eseuri: "Imposibila întoarcere" (1971), "Viaţa ca o pradă" (1977).
ALTE OPERE TIMPURII ALE LUI MARIN PREDA:
-Calul
-Salcîmul.
-Noaptea
-La cîmp
-Colina
-Rotila
-Plecarea
-Înainte de moarte
-Iubire.
-în ceată
-Măritişul
-Nepotul
-Gasa de-a doua oară.
-Intîia moarte a lui Anton Tudose
-Dimineaţă de iarnă
-Povestea unei călătorii
Bibliografie:
http://art-zone.ro/literatura/scriitori/Marin_Preda_biografie.html
http://www.mariromani.ro/top100.php